„Irationalitatea este cu mult mai puternica decât rationalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul, erorile noastre.
Nu stim ce facem, credem ca stim sau ca putem face acte care ne-ar duce catre un tel – întoarcem spatele telului, facem ceea ce n-am fi voit sa facem, ajungem la contrariul scopurilor dorintei noastre, ... citeste mai departe
„Iubiti cititori, credeti-ma si încredintati-va: fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc.
Totdeauna. Cu o conditie: nici unul dintre voi sa nu-si închipuie ca e celalalt. Nu va încredeti în afirmatiile altora. Repuneti totul în discutie. Fiti voi însiva. Nu ascultati nici un sfat: cu exceptia acestuia. [...]
La începutul anilor ’50, în cea mai fecundă și mai ludică perioadă de creație, alături de piesele care i-au adus celebritatea – Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele –, Eugène Ionesco a scris mai multe scenete care reprezintă nu numai laboratorul pieselor „clasice“, dar și calea directă de exprimare pentru virtuozitatea comicului ... citeste mai departe
„Mi-am intitulat comediile «antipiese», «drame comice», iar dramele mele – «pseudodrame» sau «farse tragice», căci, mi se pare, comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs.
Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul în serios, nimic pe de-a-ntregul în râs.
„Faptul că lumea îmi pare absolut ireală naște în mine sentimentul grotescului, al deriziunii.
Dar lumea asta prea ușoară, prea goală, poate oprima, sufoca.
Obiectele se amestecă, proliferează la nesfârșit invadând totul; refuzul condiției umane îl va conduce, pas cu pas, pe Jacques la supunerea cea mai desăvârșită.
„Personajele din Cântăreața cheală vorbeau, spuneau lucruri banale. Dar nu ca să critic banalitatea spuselor lor am scris această piesă, nu, deloc. Ceea ce spuneau ele nu mi se părea banal, ci uimitor și extraordinar în cel mai înalt grad. Să împingi burlescul la extrema lui limită. Ici un ușor ... citeste mai departe
